Arboriștii din România se confruntă cu o sarcină dificilă: corectarea deceniilor de neglijență și intervenția asupra arborilor deja compromiși, fiind sub presiunea publică prin lipsa de înțelegere a comunității față de necesitatea intervențiilor, ducând uneori la conflicte cu cetățenii care percep lucrările de mentenanta activa ca fiind distructive și fără rost.

In plus, coroanele supradimensionate și ramurile fragile necesită echipamente speciale și tehnici avansate de alpinism utilitar, pentru a ajunge la inaltimea necesara pentru desfasurarea lucrarilor. Supradimensionarea coronamentului a creat situatii unde distantele minim admise fata de cladiri si retele de utilitati a fost de mult depasita - necesitand un nivel mare de complexitate pentru a evita daunele materiale în timpul intervențiilor. Complexitatea mare a lucrărilor cresc și costul acestora.

În cazul supradezvoltării coronamentului, avem inevitabil și o supradezvoltare a rădăcinilor.

Dintre speciile urbane din România, plopul, teiul și salcâmul se remarcă prin sistemele lor radiculare ramificate și puternice, fiind cele mai utilizate, dar și cele mai problematice în orașe.

Stejarul și arțarul completează lista, cu rădăcini robuste care necesită o planificare atentă, dar sunt specii mult mai puțin întâlnite în mediul urban.

Dezvoltarea coronamentului și a rădăcinilor sunt strâns legate, iar în spațiile urbane unde limita minimă admisibilă de 2 metri față de clădiri, rețele de utilități și acces (trotuare, canalizare, garduri, pavaje) a fost deja depășită, această conexiune devine o problemă majoră.

O coroană supradezvoltată necesită un sistem radicular extins pentru a susține masa foliară și a asigura stabilitatea arborelui, ceea ce duce la rădăcini ramificate care invadează infrastructura subterană – sparg pavaje, ridică trotuare sau afectează rețelele de canalizare și utilități.

În același timp, ramurile coroanei intră în contact cu clădirile sau cablurile electrice, amplificând riscurile și costurile de întreținere, ceea ce demonstrează nevoia urgentă de planificare a plantarii și toaletare preventivă din primii ani de viață.

Un arbore supradimensionat, netoaletat prin tăieri de ușurare și rărire a coronamentului, prezintă un risc ridicat de prăbușire în timpul unei furtuni, ceea ce poate duce la un procent semnificativ de daune materiale, estimat între 70-90% din valoarea infrastructurii afectate în zona sa de impact.

Lipsa tăierilor de ușurare (care reduc greutatea ramurilor lungi și dezechilibrate) și a răririi (care permit vântului să treacă prin coroană, scăzând rezistența aerodinamică) face ca arborele să devină vulnerabil la forțele vântului puternic.

De exemplu, un plop sau tei cu o coroană densă și grea, situat la mai puțin de 2 metri de clădiri, trotuare sau rețele electrice, poate cădea și distruge acoperișuri (costuri de 5.000-20.000 euro), rupe cabluri electrice (reparații de mii de euro), bloca drumuri sau sparge conducte de canalizare (daune suplimentare de 2.000-10.000 euro).

Într-un scenariu urban aglomerat, absența întreținerii crește probabilitatea ca 80-90% din obiectele din raza sa de cădere să fie afectate, amplificând pagubele materiale și riscurile pentru siguranța publică.

Un exemplu notabil este furtuna din septembrie 2017 din vestul României, când zeci de copaci neîntreținuți au căzut, blocând drumuri și cauzând pagube semnificative, din fericire fără pierderi de vieți omenești. 

Pe baza studiului realizat în sud-vestul României (publicat în Diversity, 2020), care analizează toleranța arborilor la daune post-recoltare, o soluție eficientă pentru gestionarea arborilor supradimensionați din mediul urban românesc ar fi implementarea unui program național de toaletare moderată și planificată, combinat cu formarea profesională a arboriștilor și realizarea unui recensământ dendrologic.

Cercetătorii au demonstrat că arborii pot recupera daunele dacă tăierile nu depășesc 20-25% din suprafața coronamentului, ceea ce sugerează că intervențiile regulate și limitate pot preveni supradimensionarea excesivă, evitând necesitatea tăierii complete. Aplicând această constatare, autoritățile ar putea dezvolta un protocol care să includă tăieri de ușurare și rărire anuale, menținând sănătatea și stabilitatea arborilor fără a compromite structura lor.

Necesitatea Formării Profesionale Și Recunoașterii Profesiei De Arborist

Formarea profesională a arboriștilor este esențială pentru implementarea corectă a acestui protocol. Studiul subliniază importanța intervențiilor bine planificate, ceea ce necesită cunoștințe avansate despre pragurile de toleranță ale diferitelor specii (ex. plop, tei, salcâm) și tehnici precum tăierea selectivă la nivelul nodurilor sau colierului ramurii.

Lipsa pregătirii adecvate duce frecvent la practici greșite, cum ar fi „topping-ul” (tăierea brutală a coroanei), care slăbește arborele și accelerează degradarea sa. Prin cursuri acreditate și certificări (ex. standarde ISA – International Society of Arboriculture), arboriștii din România ar putea aplica metode sustenabile, reducând riscul de prăbușire și prelungind durata de viață a arborilor urbani.

Necesitatea unui Recensământ Dendrologic Pentru Arborii Din Mediul Urban

Un recensământ dendrologic este indispensabil pentru a identifica și contoriza arborii supradimensionați înainte ca aceștia să atingă un punct critic, în care singura soluție devine tăierea completă.

Fără un inventar detaliat – care să includă localizarea, specia, dimensiunile și starea de sănătate – autoritățile riscă să reacționeze tardiv, doar în caz de urgențe (ex. furtuni), când daunele materiale și costurile sunt maxime. Recensământul ar permite planificarea intervențiilor, alocarea resurselor și evitarea pierderii complete a arborilor valoroși, transformând gestionarea lor într-un proces proactiv, nu reactiv.

Integrând concluziile studiului Diversity (2020), soluția pentru arborii supradimensionați din România presupune tăieri moderate (sub 25% din coronament), susținute de formarea profesională a arboriștilor și un recensământ dendrologic național. Aceste măsuri ar controla creșterea excesivă, ar reduce riscurile de prăbușire și ar păstra beneficiile ecologice și estetice ale arborilor, prevenind soluțiile drastice și costisitoare precum tăierea completă.

Implementarea urgentă este crucială pentru a acționa înainte ca supradimensionarea să devină ireversibilă.

Pentru a preveni repetarea situației arborilor supradimensionați în România, bazându-ne pe studiile – Arboriculture & Urban Forestry (2019) și Pruning Solutions for Urban-Compatible Trees (TCI Magazine, 2025) –, propunem o strategie integrată care combină selecția atentă a speciilor plantate in mediul urban, toaletarea de formare și control al coronamentului  și profesionalizarea meseriei de arborist alpinist.

Studiile subliniază că plantarea speciilor cu creștere rapidă, precum plopul, în spații urbane restrânse duce inevitabil la supradimensionare, afectând infrastructura și siguranța. Recomandăm înlocuirea acestora cu arbori de talie mică sau medie, cum ar fi arțarul de câmp (Acer campestre), care au o creștere controlabilă și rădăcini mai puțin invazive.

În paralel, toaletarea de reducere – tăieri selective care respectă structura naturală a arborelui – trebuie aplicată încă din primii ani de viață, conform constatărilor din TCI Magazine (2025), care arată că arborii astfel întreținuți au o supraviețuire mai mare și un risc structural redus. Această abordare previne supradimensionarea arborilor din mediul urban, eliminând necesitatea intervențiilor drastice ulterioare.

Necesitatea Implementării în Profilul Facultăților și Pregătirea Arboriștilor Alpinști

Implementarea acestei soluții necesită o forță de muncă calificată, ceea ce evidențiază urgența includerii calificării de arborist alpinist (climbing arborist) în profilul facultăților de silvicultură și horticultură din România, precum cele de la USAMV București, Brașov sau Cluj-Napoca.

Studiile citate subliniază că succesul toaletării timpurii și selective depinde de tehnici precise, care nu pot fi realizate fără pregătire specializată. Arboristul alpinist, spre deosebire de un arboricultor, este antrenat să urce în arbori folosind echipamente de escaladă (ex. hamuri, corzi, carabiniere) și să efectueze tăieri complexe în siguranță, chiar și în coroane dense sau la înălțimi mari.

Această meserie necesită cunoștințe aprofundate despre fiziologia arborilor, pragurile de toleranță la tăieri (ex. maxim 20-25% din coronament, conform Diversity, 2020) și utilizarea echipamentelor moderne pentru acțiunile de toaletare reducere coronament sau subțierea amprentei la vant.

Pregătirea ar trebui să includă module practice și teoretice în curricula facultăților, precum:

• Cursuri de arboricultură urbană: Cunoașterea speciilor și avantajelor lor
• Tehnici de toaletare: Reducere și rărire, conform standardelor internaționale (ex. ISA).
• Certificare în alpinism utilitar: Practică supervizată pentru lucrul la înălțime.
• Managementul riscurilor: Evaluarea stabilității arborilor și prevenirea prăbușirilor.
• Managementul lucrărilor: Planificarea și securitatea lucrărilor.
• Actualizarea datelor: Folosirea tehnologiilor GPS și GIS – pentru localizarea precisă și cartografierea arborilor.

Integrarea acestor competențe ar crea o generație de profesioniști capabili să implementeze soluțiile propuse, reducând dependența de metode improvizate (ex. „topping”) și asigurând o gestionare sustenabilă a spațiilor verzi din Romania.

Fără această pregătire, riscul de supradimensionare va persista, ducând la pierderi materiale și ecologice evitabile.

Pentru a păstra arborii supradimensionați din România și a preveni agravarea problemelor, sunt necesare următoarele practici:

• Toaletarea Preventivă și Regulată: În primii 5-10 ani de viață, arborii trebuie toaletați anual pentru a forma o coroană echilibrată. Tăierile de formare elimină ramurile concurente și stabilesc o structură sustenabilă.
• Tehnici Corecte de Reducere: În locul „topping-ului”, arboriștii ar trebui să folosească tăieri de reducere la nivelul nodurilor, păstrând ramurile sănătoase și evitând rănile mari.
• Monitorizare Continuă: Inventarierea arborilor urbani și evaluarea periodică a sănătății lor permit intervenții timpurii, reducând necesitatea tăierilor drastice ulterioare.
• Educație și Colaborare: Autoritățile locale trebuie să colaboreze cu arboriști certificați și să informeze publicul despre beneficiile toaletării corecte, reducând rezistența comunității.
• Selecția Speciilor Potrivite: Planificarea urbană ar trebui să prioritizeze specii adaptate spațiilor restrânse, evitând plantarea arborilor cu potențial de supradimensionare în apropierea infrastructurii.

Problema arborilor supradimensionați din mediul urban al României este rezultatul direct al inacțiunii și al practicilor greșite de toaletare, care au transformat un atu ecologic într-o provocare pentru siguranță și estetică.

Pentru arboriști, acest lucru înseamnă o muncă mai dificilă și mai riscantă, dar soluțiile există. Prin adoptarea practicilor recomandate – toaletare corectă, monitorizare și selecție atentă a speciilor – acești arbori pot fi conservați, continuând să ofere umbră, frumusețe și beneficii ecologice.

Este esențial ca autoritățile, arboriștii și comunitatea să colaboreze pentru a transforma această problemă într-o oportunitate de a construi orașe mai verzi și mai sigure.